Primii ICARI de pasageri construiti in Romania
In jurul anului 1930, conform cartii „Istoria Aviatiei Romane” aparute in anul 1984, arata faptul ca ar fi fost construit sub licenta in Romania primul avion de pasageri numit si ICAR Comercial. Acest tip de avion era de fapt tipul BFW M.18 varianta “b” cu o capacitate de 1-3 locuri pentru pasageri. BFW M.18b mai apare in arhivele internationale ale liniilor aeriene, ca ar fi fost construit intr-un singur exemplar cu număr de fabricație „1”, având inmatriculare pe fuselaj și aripi CV-RAL și vopsit cu numarul „1” pe derivă. Avionul M.18b nu a avut o lunga durata de serviciu operativ in Romania si nu se cunoaste soarta acestuia.
Primul avion de pasageri construit integral in Romania s-a numit ICAR M.36 Comercial.
Au fost făcute multe greșeli și expuse inexactități cu privire la primul avion de pasageri construit și utilizat în serviciu operativ în România. Avionul ICAR M.36 Comercial ar fi trebuit să se numească IAR-36 și proiectat a fi echipat cu motor Gnome&Rhone 7K de 450 CP, însă nu a fost semnat contractul de fabrica IAR din Romania din cauze încă necunoscute. Proiectul in sine a aparținut de drept firmei germane B.F.W (Bayerishe Flugzeugwerke AG) și avionul trebuia să se numească B.F.W M-36. Dar pentru că Germania era sever șifonată după criza mondială economică din anii 1929-33, fabrica din Germania BFW devenita intre timp compania Messerschmitt, a inaintat ulterior proiectul M.36 pentru posibili investitori externi, iar România a părut in vara anului 1933 singura soluție prin ajutorul companiei ICAR de a plasa o comanda a unui singur exemplar M.36. Companiei romanesti ICAR i-au fost cedate drepturile proiectului si astfel a luat nastere primul avion de pasageri construit integral in Romania. Avionul M.36 a fost construit cu numărul de serie „117”, a primit oficial denumirea de „Comercial” si la apariția sa in anul 1934, a fost echipat cu motor clasic englez Armstrong Siddeley Serval I cu 10 cilindri în stea, diametru de 1148 milimetri si răcit cu aer. Motorul Armstrong Siddeley Serval I furniza o putere de 340 CP, avea o greutate de 324 kg și cu o resursă de exploatare de 600 de ore fără întreținere mecanică.
La introducerea in serviciu operativ in anul 1936, avionul ICAR M.36 Comercial a activat in cadrul companiei romane LARES. Pe durata serviciului operativ, aparatul ICAR M.36 Comercial a suferit modificari la salonul pasagerilor, sporind numarul locurilor de la 5 la 6. De asemenea, motorul englezesc Armstrong Siddeley Serval I a fost schimbat ulterior cu tipul de motor în stea francez cu 7 cilindri și denumirea „Lorraine-Dietrich 7Me type 47 Mizar”, răcit cu aer/ulei cu o putere continuă de 240 CP și în regim maxim ajungând la 284 CP. Motorul francez Lorraine-Dietrich 7Me type 47 Mizar avea doar 265 kg greutate și diametru 1240 milimetri. Cu această remotorizare, e greu de crezut că avionul și-ar mai fi păstrat viteza de croazieră inițială de 220 km/h, cum a fost expus la performanțele de zbor oficiale.
Una din gravele erori ale istoricilor de aviație români și nu numai, deoarece s-au copiat si perpetuat aceste greșeli, a fost faptul că s-a crezut că tipul de pasageri ICAR M.36 Comercial ar fi fost reechipat cu tipul de motor „Lorraine-Dietrich M47 Mizar de 300 CP”. Motorul nu a existat niciodată sub acest nume și este extrem de improbabil ca ar fi furnizat acei „300” de cai putere despre care s-a mai scris in publicatiile vremii. O altă situație neclară a istoricilor români cu privire la evoluția reală a acestui aparat, ar fi că avionul a fost folosit în serviciu operativ până pe 31 decembrie 1943. Este extrem de îndoielnic acest fapt, deoarece tipul ICAR M.36 Comercial (cu unica sa inmatriculare de atunci YR-ACS), conform arhivelor internaționale ale liniilor aeriene, fusese scos din exploatarea companiei LARES încă din luna Mai a anului 1940 laolaltă cu încă trei aparate Junkers F.13 (YR-ABB, YR-AAE și YR-AAF), un Junkers Ju-52/3m (YR-ABF), un De Havilland D.H.89 (YR-DRI), un D.H.90 (YR-FLU), un Potez 560 (YR-NNA) și un Potez 561 (YR-OCB). Nu se poate nega că avionul ICAR M.36 Comercial nu ar mai fi fost folosit și dincolo de anul 1940, dar numărul mic de ore de zbor acumulați în cei patru ani de exploatare, și anume circa 218 ore, arată de fapt „frecvența” cu care această aeronavă era folosită. O altă eroare a istoricilor români arată avionul ICAR M.36 Comercial ca ar fi fost „derivat” din tipul mai vechi de pasageri B.F.W. M18 varianta „b” construit în 12 bucăți, când în realitate a derivat din tipul B.F.W. M18 varianta „d” făcut în doar opt exemplare și folosit cu precădere în Elveția. În timp ce varianta M18b avea capacitate 3-4 pasageri, tipul M18d avea o capacitate 7 pasageri și fiind extrem de similar la aspect cu ICAR M.36 Comercial construit în România.
Caracteristici tehnice BFW M18b Comercial (ICAR M.36 Comercial)
- Echipaj: 1+3 pasageri (2+5-6 pasageri)
- Anvergura: – (15.4 m)
- Lungime: – (9.8 m)
- Inaltime: – (2.8 m)
- Greutate gol: – (1320 kg)
- Greutate maxima: – (2250 kg)
- Propulsie: 1 motor Siemens-Halske Sh12 cu 9 cilindri si putere 110-125 CP (1 motor Armstrong Siddeley Serval I cu 10 cilindri de 340 CP si ulterior Lorraine-Dietrich 7Me type 47 Mizar cu 7 cilindri si 240-284 CP)
EN
RO