ELICOPTERELE PZL/SWIDNIK SM-1 SI SM-2 IN AVIATIA ROMANA

ELICOPTERELE PZL/SWIDNIK SM-1 SI VARIANTA SM-2 IN INZESTRAREA AVIATIEI ROMANE

Elicopterul utilitar PZL/Swidnik SM-1 a aparut prima oara in anul 1955 prin preluarea licentei de catre Polonia a elicopterului original Mi-1 construit de Uniunea Sovietica de catre biroul de proiectari Mil. Tipurile SM-1 si SM-2 construite sub licenta de Polonia, aveau concepute doar subansamblele si carcasa. Numai la varianta SM-2, pe langa subansamble, motoarele propulsoare erau concepute sub licenta. Aceste motoare in Polonia erau numite Lit-3 si construite la compania PZL din Rzeszow. La nevoie, elicopterul SM-2 avea un rezervor suplimentar cu o capacitate de 135 litri, pe langa capacitatea sa de combustibil initiala de 240 litri. Capacitatea de ulei a motorului Lit-3 la elicopterul SM-2 era de 28 litri. Elicopterul SM-2 mai dispunea de un compartiment cu agent de carbon-dioxid si bromura de etil contra stingerii incendiilor la bord.

La origini, elicopterul Mi-1 a executat primul zbor de incercare pe 20 septembrie 1948 si a intrat in productie de serie incepand cu anul 1953. Au fost fabricate din toate variantele aproximativ 2694 exemplare, din care Uniunea Sovietica cu 1014 bucati si sub licenta poloneza confirmate de arhivele acestora, intre anii 1955-1965, cu 1680-1684 bucati in total. In presa vremii si ulterior pe internet, s-a perpetuat stirea ca primul elicopter sosit in Romania in vara anului 1956, a fost de tip Mi-4 si cu inregistare militara „alb 0127”. Insa acest tip de elicopter era considerat la acea vreme in categoria medie-grea. Merita mentionat faptul ca primul elicopter utilitar usor care a intrat in inzestrarea aviatiei romane, a fost tipul PZL/Swidnik SM-1/300 cu inregistrarea civila „YR-SMA” inca din data de 14 Septembrie 1959.  Elicopterul SM-1/300 „YR-SMA” a fost incadrat civil din anul 1960 la Trustul de Amenajare si Valorificare a Stufului ( prescurtat TAVS) din Tulcea. Primele doua exemplare PZL/Swidnik SM-2 pentru armata Romaniei, au apărut in cadrul regimentului 108 Aviatie Transport Pipera incepand cu anul 1962. In anul 1965, elicopterele SM-2 destinate armatei, au fost mutate laolaltă cu tipurile SM-1 la Regimentul 94 elicoptere din Alexeni, unde s-a înființat prima si singura escadrilă din categoria elicoptere utilitare usoare. In aviatia romana au existat doar variantele SM-1 si SM-2 de fabricatie poloneza si nu din productia sovietica. In timp ce la varianta SM-1 se presupune ca au fost doar sase exemplare din cadrul Regimentului 94 Alexeni, la varianta SM-2 se stiu sigur din arhivele poloneze ca au fost livrate armatei romane cinci bucati. S-a specificat in diverse surse ca din tipul SM-1, ar fi supravietuit trei exemplare, respectiv “alb 01”,”alb-albastru 04” si “alb 29”, din care se confirma fizic existenta doar a doua exemplare SM-1, insa nu si “alb 01”.

Prima varianta confirmata fizic, a fost tipul SM-1 varianta 600 “albastru 04”, fiind expus pana in anul 2006 in parcul de avioane din fostul Liceu Industrial numarul 3 IRMA, actualmente numit “Henry Coanda”. In realitate, exemplarul vopsit „albastru 04” este de fapt „alb 29”, care a ajuns in parcul de restaurari din curtea Muzeului Aviatiei intr-o stare deplorabila. Al doilea elicopter tip PZL/Swidnik SM-1/600 identificat, este „alb 04” de la fosta aerobaza Pipera, de asemenea, intr-o stare extrem de precara.

Tipul PZL/Swidnik SM-1 varianta 300 „alb YR-SMA” TAVS Tulcea, cu seria de fabricatie S1B02011, a fost scos din inzestrarea aviatiei civile pe 4 Ianuarie 1966 si dat ulterior la taiere. Trebuie amintit faptul ca SM-1 variantele 300 si 600 difereau prin durata de viata in ore a palelor rotorului principal si erau diferite la marimea geamurilor laterale din spatele cabinei principale. Din tipul PZL/Swidnik SM-2, construit de Polonia intr-un numar de 86 bucati, se poate confirma “alb 16”, aparut in filmul artistic “Parasutistii” productie 1972 cu actorul Florin Piersic si corespunzand seriei de fabricatie S203016. Urmatorul tip identificat, este SM-2 de la baza din Pipera care are cifrul pe coada foarte greu de recunoscut. Despre acest elicopter SM-2 s-a perpetuat stirea ca ar fi „alb 70”, dar care este foarte posibil sa aiba pe coada de fapt numarul „alb 20” si sa se asocieze seriei de constructie S203020. Celalalte trei elicoptere SM-2 pe care le-a avut armata romana, au avut seria de fabricatie S203007, S203008 si respectiv S203017. Inainte de a fi retrase elicopterele SM-1 si 2  din serviciu operativ la inceputul anului 1974, au fost observate cateva exemplare la scoala de aviatie Bobocu. Ulterior au fost inlocuite cu tipurile sub licenta franceza IAR-316B Alouette-III, avand motoare cu reactie.

In anii ‘70 pana la inceputul anilor ’80, la Muzeul Militar National, care pe timpul comunismului se numea Muzeul Militar Central, a avut spatiu extins pentru anumite tipuri unicat de avioane si elicoptere inchise intr-un hangar neaccesibil publicului vizitator, prin care se puteau vedea din afara printre alte exponate vechi din al doilea razboi mondial si imediat dupa acesta diferite tipuri de aeronave printre care si elicopterul Mi-4 „alb 127”. Exista zvonuri ca in regimul comunist s-a avut intentia la mijlocul anilor ’80 sa se aduca mare parte din muzee intr-un singur loc.

Elicopterul SM-2 a fost produs în patru versiuni de bază:

SM-2 de pasageri – varianta avea o cabină adaptată pentru a transporta 5 persoane. Această versiune a fost folosită și pentru activități de patrulare, precum și pentru observarea și coordonarea focului de artilerie.

SM-2 de școală- varianta a fost adaptată pentru pregătirea pilotului. În partea din față a cabinei au fost două locuri una lângă alta: pentru elev și instructor. Cabina a fost echipată cu un sistem de comenzi duale.

SM-2S sanitar – o variantă adaptată transportului rănit și bolnavului. Victima era transportată în cabină pe partea dreaptă, unde medicul putea monitoriza starea de sănătate a pacientului.

SM-2D – o variantă echipată cu un troliu cu o capacitate de 120 kg sarcină și o viteză de ridicare de 0,6 m/s, situată în afara cabinei pilotului pe partea dreapta. Această versiune a fost utilizată pentru salvare deasupra apelor și zonelor de uscat. Ceea nu specifică multe cărți de specialitate, este faptul că SM-2D avea coadă cu rotor anticuplu ceva mai lungă comparativ cu varianta clasică si amplasată mai jos, iar fuselajul mai spațios si mai lung.

Insuccesul la export de numai șase exemplare al elicopterului SM-2 ( unul in fosta Cehoslovacie si un total de cinci bucati in Romania), s-a datorat faptului că la nivel de performanțe era mult mai slab decât tipul principal SM-1. Varianta SM-2 avea mari probleme și la carburator datorită unei defectiuni de proiectare a prizei de admisie.

Legenda galerie foto:

In pozele 1, 2, 3, 4, 5, 6 si 7: Elicopterul SM-1/600 fotografiate de autorul articolului intre anii 1991-93 la Liceul Aeronautic Henry Coanda, fost Industrial nr. 3, IRMA.

Poza nr. 8, elicopterul vopsit „albastru 04” care e de fapt „alb 29”, in curtea Muzeului Aviatiei. Autor necunoscut.

Pozele nr. 9 si 10, instrumentele de bord la PZL/Swidnik SM-1 si SM-2. Autor poze necunoscut.

Poza nr. 11, screenshot cu elicopterul SM-2 „alb 16” din filmul „Parasutistii”, productie 1972 cu actorul Florin Piersic.

Pozele nr. 12, 13, 14, screenshot sursa Pathe de la Parada Aeriana din 23 August 1969 cu formatie de elicoptere SM-2.

Pozele  nr 15, 16, elicopterul PZL/Swidnik SM-1/600 in diferite perioade incadrat la TAVS Tulcea la lucrari de stufaris in Sahaua Vilcovului. Autor poze: necunoscut

Poza nr. 17 , elicopterul PZL/Swidnik SM-1 „alb 04” la baza din Pipera. Autor foto necunoscut

Poza nr. 18, elicopterele SM-1 „alb 04”, SM-2 „alb 20” si un Mi-4 neidentificat. Autor foto necunoscut.

Pozele 19, 20 screenshot din filmul Explozia productie 1977 cu elicopterul SM-2 in zbor.

Poza nr. 21, articol dintr-o revista poloneza cu aviatori civili romani Tarom.

Poza nr. 22, motorul clasic Lit-3 al elicopterului SM-2. Autor foto necunoscut

Poza nr. 23, ilustrata grafica a elicopterului SM-1 cu luminile de pozitie si farul de aterizare, preluat din manualul de zbor al acestuia.